Prețul țițeiului se menține peste 100 de dolari, în ciuda reluării livrărilor din Orientul Mijlociu
Prețurile petrolului Brent s-au menținut peste 100 de dolari pe baril în cea mai mare parte a ultimei luni, în pofida numeroaselor rapoarte și date publicate în ultimele săptămâni de serviciile de monitorizare a traficului petrolier și de băncile de investiții, arată OilPrice.
Acestea arată că fluxurile de țiței prin Strâmtoarea Ormuz și-au revenit și chiar au depășit nivelurile de dinaintea războiului. Dar, dacă din nou pleacă atât de mult țiței din Orientul Mijlociu, de ce prețurile Brent continuă să se mențină în jurul pragului de 100 de dolari pe baril, față de 60 de dolari înainte de război?
Pentru că revenirea fluxurilor de țiței la nivelurile de dinaintea războiului nu înseamnă că piața a revenit la normal. Nici pe departe. Costul transportării petrolului din Orientul Mijlociu este astronomic, iar tarifele de transport au ajuns la niveluri record. Primele de risc de război au crescut, în timp ce petrolierele continuă să fie atacate în Strâmtoarea Ormuz. Producătorii din Golf au găsit rute alternative pentru transportul țițeiului, însă acestea sunt mai puțin eficiente, îi costă mai mult pe cumpărători și adaugă săptămâni la timpul necesar pentru ca țițeiul să ajungă la rafinării.
La rândul lor, rafinăriile se străduiesc să mențină ratele de procesare ridicate, pentru a profita de marjele record de rafinare și a produce mai multă motorină, produsul petrolier aflat sub cea mai mare presiune. Exporturile de carburanți din Orientul Mijlociu sunt în continuare limitate. Cele ale Rusiei au fost oprite, ca urmare a interdicției impuse de Moscova asupra livrărilor de motorină, iar China își protejează din nou aprovizionarea internă și restrânge fluxurile de combustibili către piețele externe.
În plus, stocurile globale s-au prăbușit în acest an, întrucât răspunsul imediat la vârful perturbărilor din Strâmtoarea Ormuz, din aprilie și mai, a fost folosirea rezervelor de țiței și combustibili. Stocurile sunt, așadar, atât de reduse, încât s-ar putea să nu poată compensa o nouă escaladare a războiului dintre SUA și Iran.
Aceste probleme operaționale cu care se confruntă piețele globale înaintea sezonului de vârf al cererii de motorină din timpul iernii. Situația geopolitică este cea mai mare necunoscută pentru evoluția viitoare a prețurilor petrolului, iar războiul nu pare să se încheie prea curând. Dimpotrivă, piața se teme de noi escaladări fie înaintea alegerilor intermediare din SUA, de la începutul lunii noiembrie, fie după acestea — escaladări care ar putea amenința redresarea fluxurilor de petrol prin Strâmtoarea Ormuz.
Întrucât piețele nu mai dispun de rezerve semnificative care să absoarbă noi șocuri, prețul țițeiului continuă să includă o primă ridicată pentru riscul de război, menținând Brentul peste 100 de dolari pe baril de la începutul lunii septembrie.
„Pentru ca țițeiul Brent să scadă în mod susținut, este nevoie de o normalizare mai amplă: îmbunătățirea aprovizionării cu țiței, redresarea exporturilor de produse petroliere și reducerea riscurilor politice și financiare legate de transportul maritim”, a declarat săptămâna trecută Ole Hansen, directorul departamentului de strategie pentru mărfuri la Saxo Bank, comentând perspectiva eliberării unor stocuri.
Vineri, grupul G7 a anunțat eliberarea a 100 de milioane de barili de țiței și motorină din stocuri. După o reacție inițială, bruscă, în sensul scăderii, Brent se menținea marți, în tranzacțiile din Asia, la peste 100 de dolari pe baril.
Efectul anunțului privind eliberarea stocurilor asupra prețurilor petrolului pare să se fi estompat, și pentru că piața nu știe cu adevărat câți dintre cei 100 de milioane de barili ar reprezenta volume „noi” sau dacă aceștia sunt restul angajamentului Agenției Internaționale pentru Energie de a elibera 425 de milioane de barili, anunțat cu luni în urmă, din care o parte nu a fost eliberată niciodată, a declarat luni Bjarne Schieldrop, analist-șef pentru mărfuri la SEB Bank.
Analistul a remarcat, de asemenea, că, deși contractele futures Brent cu scadența cea mai apropiată se tranzacționează la aproximativ 100 de dolari pe baril, țițeiurile Oseberg și Forties din Marea Nordului se vând, în realitate, cu aproximativ 140 de dolari pe baril.
Riscurile de creștere, potrivit SEB, necunoscutele majore mențin contractele futures Brent cu scadența cea mai apropiată la 100 de dolari. „Va lansa Iranul noi atacuri înaintea alegerilor intermediare din SUA? Va ataca SUA Iranul după alegeri? Va putea SUA să mențină Strâmtoarea Ormuz deschisă aproape de capacitatea de 17,5 milioane de barili pe zi? Vor ataca din nou rebelii houthi conducta saudită est–vest și navele care încearcă să traverseze Strâmtoarea Bab el-Mandeb, în timp ce guvernul yemenit sprijinit de Arabia Saudită încearcă să recucerească zone de-a lungul Mării Roșii, ocupate recent de houthi?”, întreabă Schieldrop. El adaugă: „Cât de departe va trebui să ajungă situația înainte ca China să decidă, în sfârșit, să intervină ca mediator în negocierile din Orientul Mijlociu?”
În pofida afirmațiilor că exporturile de țiței din Orientul Mijlociu au revenit la nivelurile de dinaintea războiului, riscurile pentru prețurile petrolului sunt în prezent înclinate în sensul creșterii, pe fondul unei posibile escaladări, al tarifelor record pentru transportul maritim și al primelor de risc de război aplicate petrolierelor, al stocurilor globale foarte scăzute și al crizei motorinei, agravată de lipsa exporturilor din Orientul Mijlociu și Rusia.
„Piața ia în calcul nu doar cantitatea de țiței încărcată pe nave, ci și dacă acești barili pot fi livrați în siguranță, în mod fiabil și la costuri reduse”, a declarat pentru Bloomberg Xuyi Zhao, analist senior pentru petrol la Guotai Junan Futures.
Costurile mai ridicate ale transportării țițeiului către rafinării și stocurile reduse, incapabile să compenseze o nouă perturbare pe termen scurt, creează condițiile pentru un nou salt al prețurilor dacă este atacată o altă rută de aprovizionare cu țiței din Orientul Mijlociu — așa cum s-a întâmplat luna trecută cu conducta saudită est–vest, care duce către Marea Roșie.
Directorul general al Saudi Aramco, Amin Nasser, a declarat la începutul acestei săptămâni: „Cu atât de puține alternative la care poate apela lumea, rezerva de siguranță a aprovizionării este îngrijorător de mică.”
„Rezervele
