Noile reglementări europene privind etichetele pentru producătorii români în UE
Regulamentul UE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (PPWR) se aplică începând cu 12 august 2026, având un impact semnificativ asupra obligațiilor de conformare pentru producătorii români care livrează produse ambalate în alte state membre.
Acest regulament schimbă modul în care producătorii români își gestionează obligațiile privind ambalajele în Uniunea Europeană. PPWR extinde responsabilitatea privind ambalajele, până acum limitată la produsele vândute local, către firma care l-a produs și l-a livrat către o persoană juridică sau o persoană fizică din alt stat UE, dacă sunt văzute drept consumatori.
Specialiștii explică și când un producător român poate deveni responsabil într-un alt stat membru. În multe situații, producătorii români consideră că obligațiile lor se limitează la România deoarece ambalarea produselor are loc local. Totuși, din perspectiva noului Regulament UE, analiza nu se oprește la locul ambalării. Relevant este statul membru în care produsul ambalat este pus la dispoziția utilizatorului final (persoana fizică sau juridică) și cine este operatorul considerat producător conform legislației aplicabile.
În cazul vânzărilor directe către clienți din alte state membre, producătorul român poate deveni titularul obligațiilor în fiecare stat în care produsele ambalate sunt introduse pe piață. Acest lucru este valabil în special pentru vânzările la distanță către consumatori, unde regulile PPWR urmăresc să evite situațiile în care ambalajele ajung pe piață fără un operator responsabil identificat.
Obligațiile diferă în funcție de fluxul comercial. Totuși, nu toate livrările în Uniunea Europeană generează aceleași obligații. Un producător român care vinde către un distribuitor local într-un stat membru poate avea un regim diferit față de un producător care vinde direct prin magazin online către consumatori din același stat. De asemenea, trebuie analizate separat ambalajele de vânzare, ambalajele grupate și ambalajele de transport, responsabilitatea pentru diferitele categorii de ambalaje putând reveni unor operatori diferiți, în funcție de structura contractuală și de modul efectiv în care produsele sunt introduse pe piață.
Regulamentul UE impune, de asemenea, pentru anumite fluxuri transfrontaliere, desemnarea unui reprezentant autorizat în statul membru în care există obligații. Acesta acționează în numele producătorului și facilitează îndeplinirea obligațiilor de înregistrare, declarare și finanțare a gestionării deșeurilor de ambalaje.
O altă provocare vizează evidența cantităților de ambalaje. Una dintre provocările majore pentru producători este capacitatea de a identifica ce cantități de ambalaje trebuie declarate efectiv în fiecare stat membru. Sistemele dezvoltate pentru raportarea locală pot să nu fie suficiente pentru a răspunde cerințelor de conformare transfrontalieră. Companiile trebuie să poată demonstra tipul ambalajului, materialul utilizat, masa acestuia, destinația produsului și statul membru în care ambalajul este pus la dispoziția utilizatorului final.
Producătorii români trebuie să analizeze fluxurile de vânzare către celelalte state membre. Prima etapă este realizarea unei radiografii complete a fluxurilor de vânzare către alte state membre și identificarea statelor în care există aceste obligații. Ulterior, trebuie să efectueze o analiză a responsabilităților pentru fiecare model de distribuție și să verifice dacă sunt necesare înregistrări locale sau reprezentanți autorizați.
Echipele de vânzări, logistică, fiscalitate, mediu și juridic dintr-o companie trebuie să utilizeze aceeași clasificare a ambalajelor și aceleași reguli de alocare a responsabilităților și metodă de ținere a informațiilor privind materialele de ambalare.
