Vânzarea bunurilor personale online poate crea obligații fiscale în anumite situații
Vânzarea bunurilor personale poate avea implicații fiscale, în funcție de circumstanțele în care se realizează aceste tranzacții.
Din perspectivă fiscală, contează dacă vorbim despre vânzarea unor bunuri din patrimoniul personal sau despre o activitate cu caracter economic. Codul fiscal prevede neimpozitarea anumitor venituri obținute din vânzarea bunurilor din patrimoniul personal, fără a detalia însă condițiile în care această regulă se aplică. De exemplu, vânzarea ocazională a hainelor, mobilierului sau a altor obiecte personale pe care nu le mai utilizăm este diferită de realizarea unor tranzacții cu regularitate și continuitate, pentru obținerea de venituri.
Atunci când activitatea are aceste din urmă caracteristici, veniturile pot intra în sfera celor obținute din activități independente, cu implicații atât din perspectiva impozitului pe venit, cât și a contribuțiilor sociale. Totodată, lipsa continuității nu înseamnă neapărat că veniturile obținute sunt neimpozabile. În anumite cazuri, acestea pot fi încadrate fiscal și în categoria veniturilor din alte surse.
Autoarele analizei subliniază că încadrarea fiscală a veniturilor din vânzarea bunurilor second-hand depinde de situația specifică a fiecărui caz.
Legislația privind impozitul pe venitul persoanelor fizice nu conține reguli specifice pentru veniturile obținute din vânzarea bunurilor second-hand, astfel că faptul că un bun este second-hand sau că este vândut pe o platformă digitală nu stabilește, singur, tratamentul fiscal. Contează circumstanțele concrete ale fiecărui caz.
În plus față de tratamentul fiscal, contează și ce informații despre aceste tranzacții ajung la autorități. Regulile europene privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal, cunoscute sub denumirea DAC7, stabilesc anumite obligații de raportare pentru operatorii platformelor digitale. DAC7 nu introduce, în sine, noi impozite, taxe sau contribuții obligatorii, ci permite autorităților fiscale să primească informații privind anumite tranzacții realizate pe aceste platforme.
Excluderea de la raportarea DAC7 pentru vânzarea bunurilor este condiționată de numărul și valoarea tranzacțiilor. Astfel, vânzarea de bunuri este scutită de raportare DAC7 dacă se realizează mai puțin de 30 de tranzacții și dacă contraprestația totală nu depășește 2.000 de euro într-un an calendaristic. Îndeplinirea oricărei dintre aceste condiții elimină excluderea, dar aceste praguri se referă la raportare, nu la impozitare.
Informațiile raportate pot ajuta autoritățile fiscale să identifice tranzacțiile care necesită verificări suplimentare. Datele ANAF privind verificările asupra veniturilor persoanelor fizice arată că, în primul semestru al anului 2026, autoritățile fiscale au analizat elementele patrimoniale pentru 1.214 persoane fizice cu risc de neconformare, fiind identificate 104 cazuri care necesitau investigații suplimentare.
În aceeași perioadă, au fost finalizate 180 de verificări ale situației fiscale personale și 475 de verificări documentare, în urma cărora au fost constatate suplimentar aproximativ 255 de milioane de lei. Aceste date nu privesc în mod specific vânzarea bunurilor din patrimoniul personal, dar oferă o imagine mai largă asupra activității autorităților fiscale în zona persoanelor fizice.
Autoarele analizei discută și despre tratamentul fiscal al vânzărilor de bunuri personale în alte state europene. În Franța, vânzarea bunurilor personale pe care proprietarul nu mai dorește să le păstreze este, în principiu, neimpozabilă, cu excepții pentru anumite categorii de bunuri și tranzacții de valoare. În Germania, bunurile de uz cotidian sunt excluse din regimul anumitor vânzări private; pentru alte bunuri, o vânzare în interval de cel mult un an de la achiziție poate avea consecințe fiscale.
În Țările de Jos, administrația fiscală distinge între vânzările din sfera privată, de regulă neimpozabile, și achizițiile pentru revânzare cu profit, care pot genera venituri impozabile. Raportarea urmează un cadru european comun, impozitarea trebuie analizată potrivit regulilor naționale.
În acest context, persoanele care vând bunuri personale sunt sfătuite să verifice obligațiile fiscale aplicabile și să păstreze informațiile referitoare la tranzacții. Este recomandat ca aceștia să se informeze asupra obligațiilor fiscale care îi privesc și să păstreze documentele și informațiile relevante despre bunurile vândute, tranzacțiile efectuate și prețurile de vânzare, pentru a răspunde eventualelor solicitări din partea autorităților fiscale. Întrebarea nu este doar unde vindem, ci și ce vindem și cum desfășurăm activitatea.
