Negrescu: Investitorii au inclus parțial retrogradarea în preț, ca probabilitate
Într-un comentariu referitor la situația economică a României, Negrescu a subliniat paradoxul actual: piața a validat scenariul menținerii ratingului la Fitch, dar continuă să taxeze România cu un preț care reflectă incertitudinea politică.
Conform acestuia, investitorii nu așteaptă retrogradarea, ci au integrat-o parțial în preț, ca probabilitate. Pentru investitorii de portofoliu, pragul BBB-/Baa3 reprezintă un element binar. Sub acest prag, fondurile de pensii și de investiții cu mandat investment-grade sunt obligate să vândă, indiferent de opinia lor. De aceea, confirmarea ratingului are o importanță majoră, iar Negrescu a menționat că pierderea calificativului de investiții ar avea efecte catastrofale pentru întreaga economie. Dar menținerea acestuia nu aduce beneficii, ci doar evită o dislocare.
Negrescu a evidențiat că, înainte de evaluarea agenției Moody’s, programată pentru 7 august, semnalele de alarmă sunt mai grave decât cele anterioare deciziei Fitch. În septembrie 2025, Moody’s a confirmat ratingul Baa3 cu perspectivă negativă, iar în martie 2026 a menținut această evaluare, avertizând că oboseala de reformă, rotația premierului în coaliția de patru partide în prima jumătate a lui 2027 și alegerile parlamentare din 2028 cresc riscurile pentru continuarea reducerii deficitului.
În evaluarea Fitch, agenția a menționat și alte riscuri, cum ar fi aplicarea legii salarizării și o contracție a PIB-ului. Vestea bună este că Fitch estimează deficitul la 5,9% din PIB în 2026, sub ținta Guvernului de 6%, reflectând o execuție bugetară mai bună din prima parte a anului, o corecție față de 9,3% în 2024. S&P consideră măsurile adoptate drept cea mai substanțială încercare de corecție fiscală din 2008 și estimează reducerea deficitului la 6,5% în 2026 și 5,5% în 2027, de la 7,7% în 2025.
Negrescu a subliniat importanța credibilității traiectoriei fiscale și a reamintit că Fitch a avertizat că dinamica politică afectează vizibilitatea asupra strategiei fiscale dincolo de 2026 și întârzie aprobarea reformelor din cadrul RRF (Facilitatea de Redresare și Reziliență), ceea ce ar putea conduce la pierderea fondurilor, iar reducerea deficitului va fi mai lentă după 2026, cu riscuri semnificative în perspectiva alegerilor din 2028.
S&P a fost chiar mai explicită, semnalând că ar putea reduce ratingul dacă blocajul guvernamental se prelungește sau dacă acesta duce la incapacitatea de a reduce deficitul fiscal în 2027. Negrescu a adăugat că agențiile de rating nu mai contestă ce s-a realizat, ci cine va continua aceste reforme. Riscul s-a mutat de la „poate România să taie deficitul?” la „va rezista consensul politic care a permis tăierea?”. Riscul instituțional se corectează mult mai greu decât un deficit.
Chiar dacă deficitul bugetar este un subiect central în discursul public, Negrescu a subliniat că contul curent rămâne un indicator crucial. Un ecart de peste șase puncte procentuale față de mediana categoriei nu reprezintă o abatere ciclică, ci un semnal că modelul de creștere este finanțat din exterior.
Astfel, pentru investitorii de portofoliu, România depinde permanent de disponibilitatea capitalului străin de a-i refinanța dezechilibrul, ceea ce transformă o retrogradare tehnică într-o problemă de balanță de plăți. S&P leagă explicit accesul la fondurile europene 2026-2027 de riscurile pentru balanța de plăți.
Negrescu a menționat că un al doilea prag simbolic este datoria, care va depăși 60% din PIB în 2026, cu stabilizare estimată de Moody’s abia în jurul a 65%. România a intrat în UE cu o datorie sub 13% din PIB, iar consumarea acestui avantaj structural în mai puțin de două decenii este, pe termen lung, mai relevantă decât orice literă de rating.
Ratingul este o etichetă, a subliniat el, iar costul real se reflectă în cotații. Randamentele titlurilor de stat pe 10 ani au scăzut până la 6,75%, cu dobânda de politică monetară la 6,5%. Un prag semnificativ a fost atins cu o emisiune la 6,90% în februarie, iar scenariul depășirii pragului de 7% nu este exclus în cazul escaladării turbulențelor politice. Ediția Fidelis din august 2026 oferă dobânzi de până la 7,50% în lei și 6,30% în euro, iar statul a majorat randamentele la titlurile în euro atât pe maturitatea de 3 ani, cât și pe cea de 10 ani.
Negrescu a explicat că pentru investitorul strategic, ratingul este secundar, deoarece acesta analizează apartenența la UE și fluxurile de capital asociate, plus un PIB pe cap de locuitor și o calitate a guvernării superioară țărilor comparabile din categoria BBB-, dar și predictibilitatea fiscală pe orizontul de amortizare a unei investiții de 7-10 ani. Semnalul în acest caz este negativ, având în vedere frecvența schimbărilor fiscale.
Riscul cel mai costisitor și cel mai puțin discutat este legat de fondurile europene. S&P consideră că, dacă România nu obține fondurile estimate pentru 2026-2027, perspectivele de creștere vor fi afectate, consolidarea fiscală va deveni mai dificilă, iar riscurile pentru balanța de plăți vor crește.
Negrescu a subliniat că aceasta este singura variabilă care poate deteriora simultan creșterea, deficitul și contul curent, iar funcționarea administrativă internă joacă un rol crucial. Contrastul cu Ungaria este relevant, Budapesta având fonduri europene deblocate în 2026, ceea ce Fitch contabilizează ca sursă de accelerare a creșterii în 2027. România, în schimb, riscă o traiectorie inversă.
În concluzie, poziția României nu este aceea a unei economii în criză, ci a uneia care a demonstrat capacitatea de ajustare, dar nu și pe cea de a o face credibilă în timp. Ajustarea fiscală este recunoscută de toate agențiile de rating, dar lipsește ancora instituțională care să convingă piețele că ea va supraviețui ciclului politic din 2027-2028.
Negrescu a menționat că cele trei perspective negative simultane sugerează că România nu se află în fața unei decizii, ci a unei secvențe: 7 august la Moody’s, 2 octombrie la S&P, și apoi ciclul din 2027. Fiecare confirmare de rating și de perspectivă cumpără timp, dar nu rezolvă nimic, iar prețul acestui timp se reflectă în randamentul de 6,30% în euro pe zece ani.
„Fiecare confirmare cumpără timp fără a rezolva nimic, iar prețul acestui timp e vizibil în randamentul de 6,30% în euro pe zece ani. Ieșirea din perspectiva negativă cere, în termenii S&P, exact ce lipsește: reducerea semnificativă și simultană a deficitului fiscal și a celui extern, susținută de revenirea creșterii economice. Trei condiții care, în 202
