Industria de apărare din Europa și România intră într-un nou ciclu economic, conform analizei EY
Conform unei analize realizate de EY, bugetele militare în creștere rapidă și angajamentele investiționale fără precedent transformă apărarea într-un motor de dezvoltare economică majoră.
Aceste angajamente se concretizează în programe multianuale de înzestrare și investiții publice, generând o cerere constantă pentru industrie.
În cadrul summitului NATO de la Haga din 2025, liderii aliați au convenit să crească cheltuielile pentru apărare, stabilind o țintă de 5% din PIB: 3,5% din PIB pentru capabilități militare și 1,5% din PIB pentru investiții conexe securității statelor, arată specialiștii.
Raportul EY-Parthenon / DekaBank, intitulat „The Path to European Sovereignty: Defense”, subliniază că, pentru a atinge această țintă, statele europene membre NATO trebuie să își majoreze cheltuielile de apărare la aproximativ 320 de miliarde de euro anual, la care se adaugă investiții suplimentare de 330 de miliarde de euro pentru securitate.
Investițiile militare necesare pentru statele membre NATO se concentrează în principal pe capabilități aeriene (35%), apărarea antiaeriană (23%), forțe terestre (22%) și forțe navale (21%). Majoritatea fondurilor sunt direcționate către forțele aeriene și apărarea antiaeriană.
La nivel național, aceste angajamente se traduc în programe concrete de înzestrare. Analiza EY România, care explorează intersecția dintre securitate și economie, arată că România se alătură acestui trend prin inițiative semnificative în domeniul apărării aeriene și antiaeriene. În ultimii ani, România a comandat 67 de avioane F-16, sisteme Patriot în valoare de aproximativ 4 miliarde USD și sisteme Mistral prin proiectul MANPAD, evaluat la peste 600 de milioane euro.
De asemenea, România a selectat un câștigător pentru programul Shorad – Vshorad, destinat apărării antiaeriene cu rază scurtă și foarte scurtă, având o valoare de peste două miliarde euro. Această direcție este conformă cu prioritățile NATO de consolidare a capabilităților de apărare aeriană.
În paralel, România își întărește investițiile în apărarea antiaeriană și în stocurile de muniții prin intermediul programului SAFE.
Contextul geopolitic și dinamica investițională creează pentru România un dublu efect. Pe termen scurt, creșterea cheltuielilor de apărare exercită presiune asupra priorităților bugetare, în timp ce, pe termen mediu și lung, programele de înzestrare oferă premisele pentru dezvoltarea unei industrii de apărare mai competitive și mai tehnologizate, cu efecte economice semnificative.
Investițiile în apărare consolidează capacitatea de descurajare, reduc vulnerabilitățile de securitate și promovează dezvoltarea industrială prin integrarea diferitelor companii în lanțul de aprovizionare, fie din sectorul public, fie din cel privat. Aceste companii pot proveni din diverse domenii, inclusiv metalurgie, siderurgie, industria auto și software.
Acest proces va conduce la formarea unui ecosistem industrial complex, cu integrare tehnologică și standarde ridicate de calitate, generând lanțuri de aprovizionare integrate și locuri de muncă bine plătite, cu un grad înalt de calificare, de la ingineri și programatori la tehnicieni specializați. Aceasta va contribui la dezvoltarea capitalului uman și la creșterea competitivității industriale.
Transferul de tehnologie și efectele de spillover în sectoarele civile amplifică impactul economic, sporind reziliența și capacitatea de inovare la nivel național.
Conform datelor SIPRI analizate în raportul EY România, industria națională de apărare se confruntă cu un decalaj semnificativ din cauza unei perioade prelungite de subfinanțare și absență a investițiilor relevante. În prezent, România nu are nicio companie inclusă în TOP 100 global al companiilor din industria de apărare, în timp ce Polonia, prin compania PGZ, și Cehia, prin Czechoslovak Group, au câte o companie în acest clasament, ambele raportând creșteri semnificative ale veniturilor, de 48% pentru PGZ și 186% pentru Czechoslovak Group.
Aceste date oferă speranțe pentru industria de apărare din România, având în vedere că țări de pe flancul estic al NATO pot dezvolta actori industriali relevanți, atunci când există continuitate industrială și capacitate de producție.
Beneficiile economice și tehnologice pentru România nu se vor materializa automat, iar analiștii subliniază că acestea depind de politici publice stabile și coerente, de parteneriate strategice cu sectorul privat și de capacitatea de a transforma cererea militară într-un catalizator pentru dezvoltare, retehnologizare și competențe locale.
„În următorii ani, industria de apărare va fi un test al capacității statelor europene de a conecta securitatea cu dezvoltarea industrială. România este în situația în care poate transforma presiunea contextului geopolitic într-un avantaj economic, cu condiția să valorifice această fereastră de oportunitate printr-o viziune industrială clară, predictibilitate și colaborare reală între sectorul public și cel privat”, se menționează în analiză.
