Despăgubiri pentru creditele legate de ROBOR: detalii despre proiectul de lege și opțiunile consumatorilor
Consiliul Concurenței a constatat, în urma unei investigații, că băncile implicate în stabilirea ROBOR au coordonat comportamentul prin schimburi de informații confidențiale și strategice, în special în ceea ce privește prețul.
Investigația a culminat cu sancționarea a 10 bănci, care au fost amendate cu o sumă totală de 3,73 miliarde de lei, pentru încălcarea normelor de concurență, inclusiv a Legii concurenței și a Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene, prin coordonarea comportamentului în procesul de stabilire a ROBOR.
Procedura de fixing ROBOR are rolul de a stabili ratele de referință pe piața monetară interbancară, bazându-se pe cotațiile furnizate de băncile participante.
În această procedură participă zece bănci, care trebuie să îndeplinească anumite condiții, precum acceptarea invitației Administratorului, depunerea unui acord de participare și menținerea statutului de Participant la Fixing.
În contextul investigației Consiliului Concurenței, Senatul a adoptat, pe 14 octombrie 2026, un proiect de lege care propune un mecanism de compensare financiară pentru consumatorii de credit prejudiciați. Proiectul preconizează recalcularea obligațiilor contractuale în raport cu indicele IRCC și restituirea prejudiciului dovedit, inclusiv pentru anumite contracte de credit acordate înainte de 2 mai 2019.
Deși propunerea legislativă a primit aviz favorabil din partea Comisiei pentru drepturile omului, a Consiliului Legislativ și a Consiliului Concurenței, Banca Națională a României a formulat observații critice, considerând că proiectul este prematur și că ridică probleme de claritate și previzibilitate juridică.
BNR a subliniat că proiectul se bazează pe premisa insuficient fundamentată că prejudiciile suferite de consumatorii de credit pot fi deja identificate și cuantificate. De asemenea, a menționat că stabilirea sumelor de recuperat necesită un reper obiectiv pentru a determina nivelul indicelui de referință relevant.
Intrarea în vigoare a acestui mecanism ar putea afecta capacitatea instituțiilor de credit de a susține finanțarea populației, a companiilor și a sectorului public, iar impactul amenzilor și al despăgubirilor ar trebui evaluat în raport cu sistemul bancar.
OUG nr. 170/2020 reglementează deja cadrul legal pentru persoanele prejudiciate ca urmare a încălcării legislației în domeniul concurenței, iar amenzile aplicate de Consiliul Concurenței nu constituie despăgubiri pentru clienți. Recuperarea prejudiciilor suferite necesită un demers juridic distinct, conform acestui cadru.
Art. 1 din OUG nr. 170/2020 prevede că orice persoană afectată de o încălcare a legislației în materie de concurență are dreptul la repararea integrală a prejudiciului. În cazul clienților bancari, acest mecanism devine relevant dacă se poate demonstra prejudiciul și legătura de cauzalitate cu practica anticoncurențială constatată.
Un avocat specializat în drept fiscal poate analiza contractul de credit și documentația bancară, evaluând prejudiciul și formulând cereri de divulgare a probelor pentru a reprezenta persoana prejudiciată în cadrul unei acțiuni în despăgubire.
Consiliul Economic și Social a avizat nefavorabil proiectul de compensare, menționând deficiențe structurale în claritate și coerență juridică și a subliniat că simpla constatare a unei practici anticoncurențiale nu garantează prejudiciul pentru toți consumatorii de credit cu dobândă legată de ROBOR.
CES a subliniat necesitatea corelării actului normativ cu reglementările existente și a exprimat îngrijorări cu privire la instituirea unui mecanism paralel de reparare a prejudiciului, fără a clarifica relația dintre cele două instrumente juridice.
Consiliul Concurenței a apreciat că un cadru unitar pentru repararea prejudiciilor ar putea fi util, dar a formulat observații referitoare la necesitatea corelării acestuia cu OUG nr. 170/2020 și la clarificarea metodologiei de calcul al prejudiciului.
„Simplul fapt că un consumator a avut un credit cu dobândă raportată la ROBOR nu este suficient, prin el însuși, pentru a stabili existența unui prejudiciu și dreptul la despăgubiri. Este necesară o analiză individuală a contractului, a perioadei relevante, a costurilor suportate și a legăturii de cauzalitate dintre practica anticoncurențială constatată și prejudiciul pretins”, a declarat un avocat coordonator.
Experiențele internaționale, cum ar fi cazul LIBOR, au demonstrat că au existat investigații și sancțiuni pentru manipularea indicilor de referință, ceea ce a dus la litigii și reforme ale cadrului de reglementare.
În concluzie, proiectul de compensare a consumatorilor afectați de practicile anticoncurențiale din cadrul fixingului ROBOR vizează instituirea unui mecanism distinct pentru repararea prejudiciilor. Până la adoptarea reglementării, persoanele prejudiciate pot apela la OUG nr. 170/2020.
Determinarea dreptului la despăgubiri nu se poate face automat, fiecare situație necesită o analiză individuală. Primul pas este evaluarea juridică și financiară pentru a stabili premisele reale ale unei pretenții, urmând ca, dacă este cazul, să se solicite documente suplimentare și să se administreze probe.
Rolul avocatului este acela de a transforma suspiciunile sau nemulțumirile într-o analiză juridică verificabilă, stabilind dacă există un prejudiciu reparabil și alegând mecanismul juridic potrivit pentru recuperarea prejudiciului.
