Conflictul din Orientul Mijlociu, dintre Iran, SUA și Israel, în special blocarea strâmtorii Ormuz, a provocat cel mai grav șoc energetic de la începutul războiului din Ucraina. Deși un eventual acord de pace ar putea calma piețele pe termen scurt, consecințele structurale asupra economiei globale vor persista, afectând creșterea economică, inflația și stabilitatea lanțurilor de aprovizionare.
1. Consecințe Economice Globale
Economia mondială se confruntă cu un fenomen de „transfer de bogăție” de la țările sărace către exportatorii de resurse și intermediarii financiari.
- Șocul energetic: Blocarea strâmtorii Ormuz a redus drastic fluxurile de petrol și gaze (până la 13 milioane de barili/zi pierduți), ducând la creșteri dramatice ale prețurilor la combustibili și gaze naturale (ex. gazul olandez TTF s-a dublat în perioadele de vârf).
- Inflație și costuri: Scumpirea energiei s-a propagat rapid prin costurile de transport și producție industrială, afectând direct prețul îngrășămintelor și al alimentelor (ex. prețurile la uree au crescut cu 60%).
- Perspective de creștere: Estimările OCDE și ale Băncii Mondiale indică o decelerare a creșterii PIB-ului global (spre 2,1% – 2,5%), cu riscul iminent de recesiune pentru economiile vulnerabile.
2. Impactul asupra Uniunii Europene
Statele membre UE, deși dispun de rezerve și mecanisme de protecție mai solide decât țările din „Sudul Global”, sunt puternic afectate:
- Dependența de importuri: Europa a resimțit direct creșterea prețurilor la gazul natural și kerosen, ceea ce a pus presiune pe consumul casnic și pe competitivitatea industrială.
- Costul finanțării: Creșterea riscurilor geopolitice a dus la o înăsprire a condițiilor de creditare. Corporațiile europene, având datorii semnificative, se confruntă cu costuri de refinanțare mai mari.
- Securitatea lanțurilor de aprovizionare: Criza din Marea Roșie și Marea Arabiei a obligat companiile europene să redirecționeze transporturile pe rute mult mai lungi (pe lângă Capul Bunei Speranțe), crescând costurile logistice cu aproximativ 1 milion de dolari pe cursă.
- Măsuri adoptate: Statele UE au apelat la strategii de diversificare a furnizorilor de energie, subvenții pentru industriile energointensive și creșterea eficienței energetice pentru a reduce dependența de sursele externe volatile.
3. Vulnerabilitatea „Sudului global” și riscul politic
Țările în curs de dezvoltare sunt cele mai expuse, confruntându-se cu:
- Insecuritate alimentară: Creșterea prețurilor la îngrășăminte amenință securitatea alimentară a milioanelor de oameni, existând riscul unor crize umanitare în țări precum Kenya, Egipt sau Bangladesh.
- Instabilitate socială: Istoria recentă arată că șocurile prețurilor la alimente (ca în cazul Primăverii Arabe) pot duce la prăbușirea guvernelor atunci când contractul social este subminat de sărăcie.
4. Măsuri necesare și soluții propuse
Experții avertizează că arhitectura actuală de recuperare economică este inadecvată pentru șocuri externe de acest tip. Se propun:
- Rezerve regionale de hrană și îngrășăminte: Gestionate prin organizații internaționale pentru a tampona fluctuațiile de import timp de 12 luni.
- Fonduri de reasigurare pentru riscuri de război: Protejarea economiilor emergente prin mutualizarea riscurilor, în loc ca acestea să fie suportate exclusiv de statele individuale.
- Reforma FMI: Tratarea șocurilor cauzate de război ca evenimente externe (exogene), nu ca eșecuri de politică internă, facilitând astfel accesul la lichiditate rapidă fără condiționalități punitive.
Concluzie: Chiar și în absența unor noi ostilități, daunele asupra infrastructurii energetice (estimate între 34 și 58 miliarde USD) vor necesita ani de reparații, iar schimbările în rutele de transport maritime tind să devină permanente din cauza costurilor fixe deja absorbite de operatori, impunând o nouă „normalitate” pentru comerțul global.
Surse :
The Guardian
AlJazeera
The Arab Weekly
Anadolu Ajansi
