Așteptările inflaționiste cresc în crizele costului vieții, potrivit unui studiu al FMI
Instituția financiară internațională a analizat strategiile guvernelor din ultimele trei decenii pentru a atenua creșterile bruște ale prețurilor, precum și un nou model economic care ia în considerare inflația mai ridicată resimțită de gospodăriile cu venituri mici.
Deși creșterile masive ale prețurilor la bunurile de strictă necesitate au fost rare din perspectiva istorică, acestea au devenit o sursă recurentă de tensiuni economice și sociale în ultimii cinci ani, în special din cauza invaziei rusești în Ucraina din 2022 și a conflictului din Orientul Mijlociu care a izbucnit anul acesta.
Noul model a evidențiat o diferență de 0,8 puncte procentuale în raport cu indicatorul standard de măsurare a inflației, sugerând că un număr suplimentar de 23 de milioane de persoane au ajuns sub pragul sărăciei extreme în perioada 2021-2024, comparativ cu estimările anterioare.
„Pe scurt, crizele costului vieții… afectează stabilitatea prețurilor, reduc nivelul de trai și amplifică inegalitatea”, a declarat Chiara Maggi, economistul FMI care a coordonat studiul publicat în raportul „World Economic Outlook”, ce va fi lansat săptămâna viitoare.
FMI a subliniat că analizele sale arată o creștere a așteptărilor inflaționiste pe termen scurt și mediu în perioadele de criză a costului vieții, acestea rămânând considerabil peste nivelurile anterioare crizei chiar și la trei ani de la declanșarea unei astfel de crize.
Așteptările inflaționiste pe un orizont de cinci ani au crescut inițial moderat, dar s-au menținut la un nivel ridicat și la trei ani după criză, ceea ce ar putea conduce ulterior la majorarea dobânzilor.
FMI a evidențiat că transferurile țintite au reprezentat cea mai eficientă modalitate prin care țările și-au protejat cetățenii cei mai vulnerabili, menținând în același timp semnalele transmise de prețuri. Măsurile de limitare a prețurilor, precum controlul prețurilor și reducerea taxelor pe consum, ar putea costa guvernele de trei până la șase ori mai mult pentru implementare, în timp ce subvențiile pentru producători ar putea avea un cost de 22 de ori mai mare.
De asemenea, FMI a apreciat că măsurile cu aplicabilitate generală ar putea deveni ineficiente dacă numeroase țări implementează simultan subvenții. Subvențiile pentru producători, care sunt adesea preferate de țările în curs de dezvoltare, s-au dovedit deosebit de ineficiente, reducând costurile unor bunuri destinate ulterior exportului și obligând astfel contribuabilii interni să subvenționeze, în esență, consumatorii din străinătate.
Shantayanan Devarajan a afirmat că țările în curs de dezvoltare se confruntă cu o criză gravă, generată de impactul cumulativ al prețurilor ridicate la petrol, de nivelurile mari de îndatorare, de creșterea costurilor de finanțare și de efectele preconizate ale fenomenului meteorologic super El Niño din acest an. „Situația survine într-un moment în care creșterea economică generală în țările cu venituri mici a atins cel mai scăzut nivel din istorie”, a declarat Devarajan, îndemnând statele să implementeze reforme care să stimuleze creșterea economică și să limiteze daunele provocate de conflictul din Orientul Mijlociu.
