ANAF transformă o activitate controversată: vânzarea bunurilor lui Marian Vanghelie
Mironel Panțuroiu a menționat că principalul scop al creării platformei eLicitațiiANAF este de a crește numărul participanților la licitații, ceea ce poate duce la valorificarea mai rapidă a bunurilor și la obținerea unor prețuri mai bune pentru stat.
„Cel mai important obiectiv pe care ni l-am propus a fost să asigurăm transparentizarea procesului de valorificare. Înainte, anunțurile erau afișate fizic, la sediul instituției sau al debitorului, ceea ce limita accesul publicului și crea suspiciuni privind modul în care se desfășurau licitațiile. Prin digitalizare, bunurile devin vizibile public, pot fi urmărite de la momentul publicării, iar procesul este mult mai greu de influențat sau de interpretat ca netransparent. Platforma urmărește atât recuperarea mai rapidă a creanțelor, cât și creșterea încrederii în modul în care statul valorifică aceste bunuri”, a afirmat Mironel Panțuroiu.
Un exemplu adus în discuție de oficialul ANAF este vânzarea bunurilor lui Marian Vanghelie, unde concurența mai mare între ofertanți a generat rezultate superioare estimărilor inițiale. „Un exemplu concret este vânzarea bunurilor care au aparținut lui Marian Vanghelie, unde s-a obținut un plus de aproximativ 150.000 de euro față de raportul de evaluare. Asta arată că atunci când procesul este vizibil, transparent și accesibil, interesul crește, iar valorificarea se poate face mai eficient”, a explicat oficialul ANAF.
Alex Lăpușan a adăugat că ceea ce percepe publicul reprezintă doar o parte din proiect. În spatele interfeței prin care utilizatorii caută bunuri și participă la licitații există un sistem informatic dedicat funcționarilor ANAF, care gestionează întregul circuit administrativ al executării silite. De aceea, dezvoltarea proiectului a implicat mult mai mult decât crearea unei platforme de licitații online.
„Ceea ce se vede public poate părea doar o platformă de licitații online, un OLX al ANAF-ului, dar în realitate, vorbim despre o soluție digitală integrată, care acoperă numeroase fluxuri complexe, într-o zonă foarte strict reglementată, atât la nivel de lege, cât și de ordin de ministru. Pentru asta am construit simultan un instrument de lucru pentru specialiștii Ministerului Finanțelor și ANAF și o experiență digitală accesibilă publicului larg”, a explicat Lăpușan.
Panțuroiu subliniază că succesul platformei nu va fi evaluat doar prin sumele încasate, ci și prin indicatori precum numărul participanților, viteza procedurilor și gradul de utilizare. „În privința creanțelor bugetare recuperate cu întârziere, putem însă spune că absența unui sistem digital integrat a creat până acum vulnerabilități operaționale: informații greu de centralizat, monitorizare neuniformă, întârzieri în parcurgerea etapelor și dificultăți în valorificarea rapidă a bunurilor. În anumite situații, timpul pierdut poate însemna inclusiv diminuarea valorii economice a bunului.”
Secretarul general al ANAF a menționat că primele rezultate ale noii platforme sunt deja vizibile. „În puțin peste două luni de la lansare, sumele intrate în trezorerie au depășit 15 milioane de lei, cu prețuri de adjudecare și cu 17% mai mari, în medie, față de prețul de pornire.”
Lăpușan a mai afirmat că proiectul a presupus digitalizarea unui proces administrativ complex, în care fiecare etapă trebuie să respecte reguli juridice și fiscale foarte stricte. Spre deosebire de un marketplace comercial, unde produsele provin dintr-un stoc controlat de comerciant, platforma ANAF gestionează active cu regim juridic diferit și proceduri care trebuie să respecte legislația executării silite.
„Partea vizibilă publicului este considerabil mai complicată decât o platformă de e-commerce obișnuită. Aici nu avem bunuri clasice, aflate într-un stoc al unui comerciant sau la furnizorii lui, ci bunuri provenite din contexte sensibile juridic și fiscal, despre active valorificate în procese de recuperare a creanțelor și despre un cadru care trebuie să fie eficient, dar strict aliniat cerințelor legale.”
Integrarea cu sistemele statului a fost adevărata provocare a proiectului. „Concret, înseamnă că platforma de licitații nu este doar un site public, ci un sistem care trebuie să lucreze cu mai multe platforme din spatele ANAF și cu sisteme ale altor instituții. Vorbim despre integrarea cu SPV, cu Trezoreria, cu e-Factura, cu sistemele de semnare electronică și cu arhiva electronică a instituției.”
Lăpușan a explicat că fiecare dintre aceste sisteme are un nivel diferit de maturitate tehnologică. „Unele au fost mai ușor de integrat, cum este e-Factura, pentru că era deja folosită intens în piață și avea o zonă de interacțiune mai clară. Altele, precum integrarea cu Trezoreria, au fost mai dificile și au cerut multă coordonare instituțională. Acest lucru ne-a întărit convingerea că tehnologia, de una singură, nu este suficientă. Pentru ca un proiect de acest tip să funcționeze, ai nevoie de oameni-cheie implicați, de decizii asumate și de sprijin instituțional constant.”
Lăpușan a menționat că dezvoltarea unei soluții dedicate a fost inevitabilă, deoarece o soluție existentă, instalată rapid, nu ar fi putut acoperi complexitatea impusă de miza și extinderea națională a platformei. „Prin urmare, platforma a trebuit personalizată în funcție de nevoile instituției și de cadrul legal aplicabil. În plus, era necesar ca aceasta să poată funcționa integrat cu numeroase alte sisteme, atât din cadrul ANAF, cât și din alte instituții.”
Statul valorifică bunuri foarte diferite, ceea ce face imposibilă aplicarea logicii unui magazin online. „Statul poate ajunge să valorifice aproape orice tip de bun: autovehicule, ceasuri de lux, terenuri, bunuri vestimentare sau chiar animale vii. Această impredictibilitate face ca fluxurile să fie mult mai complexe decât într-un marketplace obișnuit.”
Lăpușan consideră că provocarea principală a proiectelor publice este armonizarea tehnologiei cu procedurile instituționale. „Aproape niciodată nu construiești într-un spațiu complet nou. Lucrezi cu sisteme deja existente, registre, proceduri, norme și infrastructuri dezvoltate în perioade diferite. De aceea, dificultatea nu a fost doar tehnică, ci a venit mai ales din nevoia de a alinia tehnologia cu procese instituționale complexe.”
Experiența eLicitațiiANAF poate fi replicată și în alte instituții, dar nu prin copierea mecanică a platformei. „În administrația publică, un model nu poate fi preluat mecanic de o instituție sau alta. El trebuie adaptat la legislație, procese, infrastructura existentă și nevoile reale ale utilizatorilor. Ce poate fi replicat, însă, este abordarea: modul în care sunt clarificate procesele, conectate sistemele, structurate datele și construită o experiență digitală coerentă pentru cetățean”, a conchis Lăpușan.
