Vulnerabilitatea structurală a economiei României și impactul muncii „la negru” și „la gri”
Deficitul bugetar al României a fost de aproximativ 7,65% din PIB în 2025, iar ajustarea fiscală planificată pentru a îndeplini cerințele Comisiei Europene este de circa 1% din PIB anual.
Potrivit raportului „Efectul OECD – aderarea României la OECD – raport final”, realizat de Blocul Național Sindical, formalizarea muncii nedeclarate ar putea acoperi teoretic ajustarea fiscală necesară pentru trei ani, fără a modifica impozitele, ci extinzând baza de impozitare.
România, Bulgaria și Lituania se numără printre puținele state membre UE care nu dispun de un cadru instituțional integrat pentru combaterea muncii nedeclarate, compensând acest deficit prin majorări de taxe pentru contribuabilii captivi. Studiul subliniază că reducerea muncii nedeclarate nu substituie alte reforme fiscale necesare, dar reprezintă o oportunitate de consolidare bugetară fără costuri de eficiență economică.
Formalizarea acestei activități poate crește productivitatea, extinde accesul la finanțare și protecție socială și reduce concurența neloială. Potențialul reformei în domeniul administrației fiscale și formalizarea economiei gri ar putea genera câștiguri estimate la peste 5% din PIB, depășind deficitul structural pe care România trebuie să-l corecteze în cadrul procedurii de deficit excesiv, conform aceluiași raport.
OECD recomandă României să adopte cote progresive de impozitare pentru veniturile mai mari și să întărească stimulentele pentru muncă, în special pentru persoanele cu venituri mici. În acest context, autorii studiului subliniază: „Alternativa la cota progresivă de impozit pe venit rămâne detectarea și sancționarea muncii nedeclarate, proces care este în prezent izolat și ineficient”.
O cotă progresivă de impozit pe venit, de exemplu, de 10%–16%–20%, fără o reducere a contribuțiilor sociale, ar putea poziționa România cu cea mai ridicată sarcină fiscală din OECD, depășind Germania. Această situație ar putea determina o accelerare a migrației către angajarea informală sau pseudo-independentă, avertizează autorii raportului.
OECD nu solicită României să crească cotele de impozitare ca soluție unică, ci, în primul rând, să colecteze impozitele pe care le are deja.
Profilul muncii nedeclarate din România este semnificativ diferit față de cel din Vestul Europei. Aproximativ 21,7% din forța de muncă din România este nedeclarată, iar 81% dintre aceste activități sunt desfășurate de angajați dependenți, adică salariați cu contracte nedeclarate sau cu salarii parțial „la negru”. Doar 18,8% provine de la lucrători independenți, conform unui studiu realizat de Franic, Horodnic și Williams, publicat în 2023.
În România, 62,5% din munca lucrătorilor independenți și 60,1% din munca lucrătorilor familiali sunt nedeclarate, cele mai ridicate rate din UE pentru aceste categorii. Aceste date subliniază predominanța angajaților dependenți în structura muncii nedeclarate, comparativ cu țări precum Olanda sau Cipru, unde fenomenul este concentrat în rândul lucrătorilor independenți.
Studiul citat analizează munca nedeclarată în UE în anul 2019, considerat relevant de autori pentru a reflecta structura normală a economiilor, înainte de impactul pandemiei. Reducerea muncii nedeclarate este esențială pentru creșterea veniturilor bugetare, fiecare punct procentual de formalizare având potențialul de a genera venituri bugetare semnificative, conform BNS.
OECD a evaluat că piața muncii din România are vulnerabilități structurale. Se estimează că, până în 2050, rata de dependență a persoanelor vârstnice va crește cu 20 de puncte procentuale, ceea ce va pune o presiune suplimentară asupra pieței muncii și a sistemelor de pensii. De asemenea, forța de muncă se va reduce din cauza îmbătrânirii rapide și a emigrației continue, în condițiile în care ocuparea forței de muncă rămâne semnificativ mai mică decât media OECD.
Fiscalitatea relativ ridicată pentru persoanele cu venituri mici descurajează angajarea formală, iar impozitul pe venit cu cota unică și contribuțiile sociale uniforme nu contribuie semnificativ la reducerea inegalității veniturilor, conform BNS.
