La mai bine de două luni de la prăbușirea guvernului condus de Ilie Bolojan, principalele partide politice din România rămân în imposibilitatea de a ajunge la un acord privind formarea unui nou cabinet. Acest impas survine într-un moment deosebit de dificil. Țara se confruntă cu cea mai gravă criză economică din ultimii ani și implementează un program de consolidare fiscală cu impact social dur, lansat în vara anului 2025. În același timp, războiul Rusiei împotriva Ucrainei continuă în apropierea granițelor României, având ca rezultat incursiuni repetate în spațiul aerian și apele teritoriale ale țării, efectuate de drone rusești și ucrainene. Din 5 mai, autoritatea executivă a fost exercitată de un guvern interimar condus de premierul în exercițiu, Ilie Bolojan, care este și președintele Partidului Național Liberal (PNL). Acest cabinet interimar operează cu puteri limitate și nu dispune de o majoritate parlamentară. De asemenea, include reprezentanți ai Uniunii Salvați România (USR) și ai Uniunii Democrate a Maghiarilor din România (UDMR). Două tentative de numire a unui nou prim-ministru au eșuat. Între timp, vacanța parlamentară de vară de două luni, care a început pe 1 iulie, a împiedicat și mai mult negocierile, deja dificile, dintre coaliții. Diviziunile interne din cadrul partidelor, în special în PNL, au complicat și mai mult discuțiile.
Acești factori, combinați cu lipsa unei explicații complete pentru anularea alegerilor prezidențiale din 2024, au erodat și mai mult credibilitatea partidelor mainstream și au întărit forțele politice radicale, în frunte cu partidul suveranist-naționalist Alianța pentru Unirea Românilor (AUR). În prezent, cel mai popular partid politic din România, AUR, a profitat de blocajul politic prelungit, care i-a întărit narațiunea conform căreia elitele de la putere sunt corupte și incapabile să guverneze.
Se preconizează că blocajul politic va continua cel puțin până în august, iar rezolvarea acestuia rămâne incertă. În absența unui guvern stabil, România riscă să piardă aproximativ 8,5 miliarde de euro din fondurile Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR), cu excepția cazului în care parlamentul va adopta legislația necesară pentru a îndeplini jaloanele obligatorii până la sfârșitul lunii august.
Tentative eșuate de formare a unui guvern
Prăbușirea cabinetului anterior – format din toate partidele parlamentare pro-europene, de la centru-stânga la centru-dreapta – a fost declanșată de retragerea Partidului Social Democrat (PSD) din coaliția care fusese formată abia în iunie 2025. PSD s-a aliat apoi cu opoziția AUR pentru a trece o moțiune de cenzură. Președintele Nicușor Dan a încercat mai întâi să restabilească o majoritate parlamentară pe 4 iunie, însărcinându-l pe Eugen Tomac, consilierul său și lider al partidului extraparlamentar Mișcarea Populară (PMP), să formeze un guvern. Tomac a abandonat demersul înainte de a-și prezenta propunerea de cabinet, după ce nu a reușit să asigure sprijin parlamentar suficient.
Cea de-a doua nominalizare a președintelui, Adrian Veștea, membru marcant al PNL, a fost considerabil mai controversată. Nicușor Dan l-a desemnat pe Veștea fără a consulta conducerea partidului și împotriva preferințelor lui Bolojan. Această decizie a avut, cel mai probabil, scopul de a depăși rezistența liderului liberal, care pare să favorizeze alegerile parlamentare anticipate și a exclus categoric cooperarea cu social-democrații. Actuala criză politică a crescut ratingul PNL. Partidul se bucură acum de sprijinul a aproximativ 22% dintre alegători, față de doar 13% la alegerile parlamentare din decembrie 2024, și a depășit PSD, a cărui susținere a scăzut de la aproximativ 22% la aproximativ 18%. Alegerile anticipate ar îmbunătăți probabil și mai mult poziția parlamentară a liberalilor. Prin nominalizarea unui politician PNL alternativ, dispus să coopereze cu PSD, Dan a urmărit să prevină acest rezultat, temându-se că ar putea întări și mai mult AUR. Deși partidul deține în prezent 18% din mandatele parlamentare, acesta este cotat în sondaje cu 35–40%. Totuși, decizia președintelui nu a făcut decât să intensifice diviziunile din interiorul PNL. În final, Veștea nu a reușit să obțină o majoritate parlamentară, nominalizarea sa fiind respinsă de majoritatea deputaților și senatorilor PNL, precum și de AUR. Deși AUR a indicat inițial posibilitatea susținerii sub condiții stricte, în final s-a abținut de la vot pentru a evita acuzațiile de colaborare cu establishmentul politic.
În prezent, nici PSD, nici PNL nu au propus un candidat acceptabil pentru partidul advers. Social-democrații l-au propus pe liderul lor, Sorin Grindeanu, în timp ce liberalii l-au nominalizat pe europarlamentarul lor de frunte, Siegfried Mureșan. Totuși, niciunul dintre candidați nu este în măsură să obțină cele 233 de voturi necesare pentru a forma o majoritate parlamentară. În același timp, președintele Dan a declarat că nu va mai nominaliza niciun alt prim-ministru până când nu va fi stabilită o majoritate parlamentară stabilă care să susțină un candidat. O nouă rundă de discuții cu liderii celor patru partide din fosta coaliție de guvernare este programată pentru 13 iulie.
Severitatea impasului reflectă calculele politice divergente ale principalelor partide. Sub conducerea lui Bolojan, liberalii au exclus categoric nu doar orice cooperare cu AUR, ci și o revenire la guvernare cu PSD; USR a adoptat o poziție similară. PSD, în schimb, și-a declarat disponibilitatea de a restabili coaliția pro-europeană, cu condiția ca aceasta să fie condusă de un social-democrat, printr-o rotație a premierilor, un reprezentant al PNL preluând funcția la jumătatea mandatului parlamentar. AUR, între timp, a căutat să prelungească criza și să intensifice tensiunile între și în interiorul partidelor mainstream, considerând alegerile parlamentare anticipate drept rezultatul cel mai avantajos.
Cauzele adiacente ale crizei și ofensiva AUR
Opoziția radicală a profitat nu doar de blocajul politic prelungit, ci și de convergența mai multor crize. Impasul actual coincide cu una dintre cele mai severe perioade de recesiune economică din România din ultimii ani, erodând și mai mult încrederea publică în partidele care au guvernat țara în cea mai mare parte a ultimului deceniu. Din 2024, stagnarea economică a persistat, creșterea PIB fiind proiectată la doar 0,1% în 2026. Inflația, cea mai ridicată din UE, a rămas la aproximativ 10% în ultimul an, fiind alimentată parțial de creșterea prețurilor la combustibil în contextul conflictului SUA-Iran și de retragerea graduală a măsurilor de sprijin pentru prețurile la electricitate și gaze naturale. Din vara anului 2025, România a implementat un program de consolidare fiscală cu impact social dur, ca răspuns la creșterea rapidă a datoriei publice, care a urcat de la aproximativ 35% din PIB în 2019 la aproape 60% în 2025. Deficitul bugetar a atins 9,3% din PIB în 2024, cel mai ridicat din UE. În plus, societatea românească continuă să fie afectată de războiul Rusiei împotriva Ucrainei, cu incursiuni frecvente și din ce în ce mai severe ale dronelor în spațiul aerian și apele teritoriale românești. De menționat că, în noaptea de 28 spre 29 mai, o dronă rusească a lovit o clădire rezidențială în Galați, rănind două persoane, în timp ce la începutul lunii iunie, o dronă navală ucraineană rătăcită a explodat în portul Constanța, fără a provoca victime sau pagube materiale.
Aceste evoluții au intensificat și mai mult neîncrederea publică generalizată și deziluzia față de establishmentul politic. Anularea neelucidată a alegerilor prezidențiale din 2024 a exacerbat situația. În ciuda asigurărilor repetate, autoritățile nu au publicat încă un raport care să explice decizia, iar pe 6 iunie, președintele Dan a refuzat să precizeze când va fi acesta publicat. Încrederea publicului în parlament și în guvern a scăzut la aproximativ 25%, în timp ce mai mult de 80% dintre români consideră că țara se „îndreaptă într-o direcție greșită”. Totodată, președintele Dan însuși, care a câștigat alegerile prezidențiale în mai 2025, a pierdut o parte substanțială din sprijinul public, doar aproximativ 24% dintre români considerându-l acum demn de încredere. El se confruntă cu critici pentru eșecul de a rezolva criza politică și pentru acțiuni percepute de electoratul său liberal ca fiind ambigue și dăunătoare PNL.
Riscuri și scenarii potențiale
Absența unei majorități parlamentare stabile și a unui guvern eficient periclitează aproximativ 8,5 miliarde de euro din ultimele tranșe ale PNRR al României. Debursarea acestor fonduri este condiționată de adoptarea, până la 31 august, a legislației care constituie jaloanele restante. Totuși, parlamentul a intrat în vacanța de vară de două luni la 1 iulie. Deși Bolojan a anunțat planuri de a convoca o sesiune parlamentară extraordinară în a doua jumătate a lunii iulie pentru a adopta șase proiecte de lege cheie, inclusiv noua legislație privind salarizarea în sectorul public, rămâne incert dacă aceste măsuri vor obține sprijinul parlamentar necesar în condițiile actuale.
Rezultatul crizei actuale rămâne greu de anticipat. Principalele partide politice par blocate pe pozițiile lor și dau dovadă de o dorință limitată de compromis. Tentativele de a restabili coaliția pro-europeană, precum și propunerile de formare a unui guvern minoritar format din PNL, USR și UDMR, au eșuat din cauza vetourilor reciproce discutate anterior. Alte aranjamente care par mai fezabile din punct de vedere politic – cum ar fi un guvern temporar fără participarea USR, susținut de liderul UDMR Hunor Kelemen – nu au reușit nici ele să obțină o majoritate parlamentară. În acest context, formarea unui guvern tehnocrat pare mai plauzibilă, deși rămâne o provocare din cauza lipsei voinței politice.
Când guvernul anterior s-a prăbușit în mai, partidele mainstream au respins perspectiva unor alegeri parlamentare anticipate. Totuși, acest scenariu nu mai poate fi exclus. Deși este considerat doar moderat probabil, acesta este susținut de o parte semnificativă a electoratului (33,2%), care îl vede ca pe soluția optimă la impasul actual. Președintele Dan s-a opus constant acestei opțiuni. Constituția nu specifică un termen limită pentru convocarea alegerilor anticipate și nici nu obligă președintele să dizolve parlamentul după un anumit număr de tentative eșuate de formare a guvernului. Mai mult, organizarea unor alegeri anticipate ar prezenta provocări procedurale. România nu a mai organizat alegeri parlamentare anticipate de la revoluția din 1989, iar cadrul electoral actual s-ar putea dovedi dificil de implementat în absența unei majorități parlamentare stabile și a unui guvern cu puteri depline.
Având în vedere acest context politic complex, doriți să aprofundăm implicațiile economice ale riscului de pierdere a fondurilor din PNRR sau preferați să analizăm mai detaliat evoluția popularității partidelor politice în acest interval?
Surse:
Reuters
France Press
adaptat de
Mihaela Eros
