Jakarta, megalopolisul de 42 de milioane de locuitori, se scufundă sub presiunea schimbărilor climatice
Jakarta, capitala Indoneziei, se confruntă cu o serie de probleme majore, inclusiv tasarea terenului, creșterea nivelului mării, poluarea și aglomerarea extremă.
Cu o populație de aproape 42 de milioane de locuitori în zona metropolitană, Jakarta a evoluat semnificativ în ultimele opt decenii. La momentul proclamării independenței Indoneziei, orașul avea mai puțin de un milion de locuitori. Astăzi, zona metropolitană a capitalei indoneziene găzduiește aproximativ 42 de milioane de oameni, potrivit datelor ONU.
Extinderea urbană a transformat Jakarta într-un oraș extrem de vulnerabil la schimbările climatice. Pe lângă riscurile asociate cu avansarea mării, o parte considerabilă din oraș se scufundă, în timp ce populația continuă să crească.
În zonele costiere, apa pătrunde frecvent pe străzi și în locuințe, iar inundațiile cauzate de maree au devenit un fenomen obișnuit. Locuitorii continuă să-și desfășoare activitățile zilnice, chiar și în condiții de apă pe străzi, iar magazinele și tarabele rămân deschise.
Fenomenul este evident mai ales în nordul capitalei, unde comunitățile se confruntă cu o combinație de sărăcie, poluare și inundații. Apa care ajunge în cartiere este adesea contaminată, iar infrastructura precară amplifică problemele existente.
Autoritățile indoneziene sunt conștiente de amploarea situației. Agus Harimurti Yudhoyono a declarat pentru EL PAIS că Jakarta este orașul cel mai expus atât creșterii nivelului mării, cât și tasării terenului. Planurile guvernului vizează îmbunătățirea sistemului de râuri, consolidarea digurilor și barierelor de protecție de pe coastă, precum și implementarea soluțiilor ecologice, cum ar fi protejarea mangrovelor.
Însă problema este mult mai complexă decât simpla construcție de diguri. Jakarta este un megalopolis cu mari discrepanțe sociale, unde zone moderne, cu centre comerciale și clădiri de birouri, se află în vecinătatea cartierelor sărace.
Pentru cei cu resurse financiare mai mari, riscurile climatice pot părea îndepărtate; însă pentru comunitățile aflate la periferie, acestea sunt o realitate cotidiană. O studentă la inginerie oceanică a explicat: „Clasa de jos nu are privilegiul de a-și face griji” pentru viitor.
Jakarta este formată dintr-o succesiune de cartiere și așezări informale care s-au dezvoltat rapid, iar în unele dintre acestea, locuințele sunt construite aproape de canale extrem de poluate. Multe familii nu pot să se mute într-o zonă mai sigură din punct de vedere financiar.
Acest amestec de sărăcie, densitate urbană și infrastructură insuficientă transformă schimbările climatice într-o problemă socială. Cei mai vulnerabili sunt adesea cei care dispun de cele mai puține resurse.
Jakarta se confruntă și cu alte provocări, cum ar fi traficul extrem de aglomerat. Sistemul de transport public nu reușește să facă față numărului uriaș de navetiști. De exemplu, Kiki Puspita Amalia, mamă a doi copii, locuiește în Bogor, o localitate din zona metropolitană. Deși locuința este mai ieftină și mai spațioasă, naveta îi consumă o parte considerabilă din zi. Călătoria poate dura până la trei ore, în funcție de mijlocul de transport ales.
Dimensiunea problemelor cu care se confruntă capitala a dus la propunerea fostului președinte Joko Widodo de a construi o nouă capitală, Nusantara, pe insula Borneo. Proiectul a demarat în 2022, însă transferul administrației centrale nu s-a realizat în ritmul anticipat. Recent, administrația lui Prabowo Subianto a redus unele bugete, iar viitorul proiectului rămâne nesigur.
Însă pentru Jakarta, soluția nu poate fi doar mutarea capitalei. Orașul rămâne centrul economic și social al unei vaste regiuni urbane, iar milioane de oameni depind de infrastructura și locurile de muncă pe care le oferă.
Megalopolisul se confruntă cu o serie de crize interconectate: populație în creștere, infrastructură insuficientă, poluare, trafic, inegalitate și, în special, tasarea terenului. Cu cât populația crește, cu atât cererea de apă devine mai mare. Pomparea excesivă a apei din subteran duce la scufundarea terenului, ceea ce, la rândul său, crește riscul de inundații. Pe măsură ce nivelul mării crește, presiunea asupra orașului devine și mai acută.
Autoritățile construiesc diguri, iar locuitorii își ridică podelele, inginerii draghează râurile, iar pescarii folosesc cochilii de midii pentru a-și înălța străzile. Toți încearcă să câștige câțiva centimetri.
Jakarta devine astfel un exemplu elocvent al dilemei cu care se confruntă marile orașe de coastă în secolul XXI: cum poate fi protejată o metropolă cu zeci de milioane de locuitori atunci când mediul în care a fost construită devine tot mai greu de locuit? Pentru cei din cartierele inundabile, această întrebare a devenit parte din rutina zilnică.
