Băncile din România înregistrează profituri mari, dar se conturează schimbări semnificative
Pentru România, provocarea depășește simpla normalizare a dobânzilor. Aceasta vine într-un moment în care sectorul bancar trebuie să gestioneze simultan un deficit fiscal ridicat, măsuri de consolidare fiscală, o creștere economică slabă, inflație peste media UE, presiuni asupra veniturilor disponibile ale populației, risc de downgrade și presiune pe costul finanțării externe, precum și volatilitate politică și incertitudine privind reformele.
Piața bancară românească se consolidează continuu: Banca Transilvania a integrat OTP, UniCredit a fuzionat cu Alpha Bank, iar valul de consolidare continuă să ia amploare.
Băncile vor trebui să-și protejeze profiturile înaintea creșterii cotei de piață. Perioada 2027-2028 va fi definită mai degrabă de disciplina costurilor, managementul riscului, optimizarea capitalului, colectarea creanțelor, repricing și retenția clienților decât de strategii agresive de creștere.
În acest context, tranzacțiile de tip M&A nu sunt doar instrumente de creștere, ci și modalități de absorbție a costurilor fixe, obținere a economiilor de scară și valorificare mai eficientă a investițiilor în tehnologie și digitalizare.
Băncile trebuie să accelereze creditarea sănătoasă, în special pe segmentele creditelor ipotecare, creditelor de consum garantate și IMM-urilor/microîntreprinderilor, prin digitalizarea proceselor de underwriting și aplicarea unui pricing diferențiat la nivel de client.
România dispune de o bază solidă de depozite, un număr mare de clienți și un nivel ridicat de adopție a plăților cu cardul, însă nu reușește să transforme suficient aceste atuuri în creșterea creditării, a investițiilor, a asigurărilor și a utilizării recurente a serviciilor bancare.
Raportul cost/venit al băncilor din România este mai mare decât al celor din UE. Un raport cost-venit (CIR) de aproximativ 59% în România, comparativ cu circa 54% la nivel european, arată că digitalizarea s-a concentrat adesea pe front-end, și nu pe transformarea end-to-end a modelului operațional. Băncile din România au investit mult în aplicații și interfețe pentru clienți, dar mai puțin în modernizarea proceselor interne, ceea ce face ca economiile de cost să fie mai mici decât în alte țări europene.
Produsele, procesele, sistemele IT legacy, operațiunile de back-office, precum și procesele de onboarding, administrare a relației cu clienții și recuperare a creanțelor trebuie simplificate. În caz contrar, consolidarea riscă doar să adauge complexitate. Inteligența artificială poate face aici diferența.
Creșterea veniturilor din comisioane devine esențială. Până acum, băncile locale au beneficiat de creșterea veniturilor nete din dobânzi. Pe măsură ce dobânzile se normalizează, creșterea veniturilor din comisioane (NCI) devine esențială pentru menținerea profitabilității.
Plățile, wealth management, bancassurance, serviciile pe bază de abonament și ecosistemele pentru comercianți vor deveni surse tot mai importante de creștere. European Retail Banking Radar arată că ritmul de creștere revine treptat spre nivelurile dinaintea perioadei excepționale generate de dobânzile ridicate, iar România nu va fi o excepție.
Multe bănci au valorificat contextul favorabil creat de creșterea dobânzilor, însă nu au reinvestit suficient acest avantaj în transformare structurală. Adopția digitală a crescut, dar monetizarea acesteia a rămas limitată. Rețelele și procesele operaționale au rămas prea complexe, oferta de produse generatoare de fee income nu s-a dezvoltat suficient, iar modelul de business a rămas orientat mai degrabă spre prudență decât spre extinderea rolului băncii ca platformă de intermediere financiară.
„Băncile de retail din România au valorificat cu succes beneficiile generate de perioada dobânzilor ridicate. Următoarea provocare și totodată, următoarea sursă de creare a valorii este transformarea acestui avantaj într-o creștere sustenabilă, bazată pe relația cu clientul, diversificarea surselor de venit și îmbunătățirea productivității, nu doar pe extinderea bilanțului.
Nu cred că principala preocupare a consiliilor de administrație și a directorilor generali ai băncilor este că nu vor mai crește cu 8%. Cred că miza este să intre într-un mediu economic mai dificil fără ca băncile să fi rezolvat pe deplin provocările legate de eficiență, monetizarea bazei de clienți și managementul riscului.”
Țările din sudul Europei, afectate în urmă cu un deceniu de criza datoriilor și al restructurărilor bancare, se numără astăzi printre cele mai performante piețe de retail banking din Europa, potrivit celei de-a 18-a ediții a studiului European Retail Banking Radar 2026, realizat de Kearney.
În urmă cu zece ani, băncile din Europa de Sud reprezentau punctul vulnerabil al sectorului bancar european, confruntându-se cu volume ridicate de credite neperformante, programe de sprijin financiar și procese ample de restructurare. Datele analizate de Kearney arată însă o transformare semnificativă a acestor piețe. Din 2020 până în prezent, profitabilitatea per client a crescut cu 715% în Europa de Sud, comparativ cu 91% în Europa de Vest și 206% în Europa de Est.
Portugalia este în prezent liderul european în ceea ce privește eficiența operațională, cu un raport cost-venit de doar 32%, urmată de Spania, cu 37%. La polul opus se află Franța, care înregistrează cel mai ridicat nivel al acestui indicator din Europa, de 67%.
Diferențele de eficiență alimentează consolidarea sectorului la nivel european. Instituțiile financiare care au obținut cele mai bune rezultate sunt cele care au folosit perioada ratelor ridicate ale dobânzilor pentru a-și simplifica operațiunile, a-și crește productivitatea și a-și diversifica sursele de venit. Oferta UniCredit de 35 de miliarde de euro pentru preluarea Commerzbank – cea mai importantă tranzacție bancară transfrontalieră propusă în Europa de la criza financiară globală și până în prezent, ilustrează modul în care băncile cu modele operaționale mai eficiente sunt acum în poziția de a consolida piața prin achiziția unor competitori mai puțin performanți.
Potrivit datelor Kearney, băncile din Italia operează în prezent cu un raport cost-venit de 51%, comparativ cu 61% în Germania. În același timp, acestea generează venituri de aproximativ 310.000 de euro per angajat, față de 254.000 de euro în cazul băncilor germane.
Același set de date arată că ritmul de creștere a veniturilor în sectorul bancar european a încetinit la 2,3% în 2025, cel mai redus nivel din ultimii cinci ani și mult sub avansul de 14,6% înregistrat în perioada de creștere accelerată a ratelor dobânzilor din 2022–2023. Creșterea profitului s-a redus la 2,9%, punând presiune pe băncile care continuă să opereze cu structuri de cost ridicate.
Media europeană devine tot mai puțin relevantă. Conceptul unei „medii europene” unice devine din ce în ce mai puțin reprezentativ. Între regiunile Europei s
