Băncile susțin că clienții nu pot da în judecată individual instituțiile pentru ROBOR și amenzi
Există o distincție clară între o decizie administrativă a unei autorități și afirmația că fiecare client a fost prejudiciat.
De asemenea, este important să înțelegem diferența dintre contactele legale între participanții la piață și afirmațiile că ROBOR a fost manipulat artificial, într-o economie afectată de o creștere rapidă a inflației, a dobânzii de politică monetară și a costului banilor.
În acest context, se impune o clarificare asupra a trei confuzii majore:
Primul aspect de lămurit este că o amendă impusă de Consiliul Concurenței nu înseamnă automat că fiecare client are dreptul la despăgubiri. Amenda este o sancțiune administrativă care se plătește la bugetul de stat și nu se împărțește clienților. Aceasta nu stabilește de la sine că fiecare persoană care a avut un credit legat de ROBOR a suferit un prejudiciu individual. Reclamele care sugerează că recuperarea banilor este simplă și rapidă trebuie privite cu precauție. Pentru a obține despăgubiri, trebuie dovedite fapta, prejudiciul, legătura de cauzalitate și cuantumul prejudiciului.
A doua confuzie se referă la contactele, coordonarea, cartelurile și manipularea. Consiliul Concurenței a clarificat că băncile nu au stabilit indicele, ci s-au influențat reciproc. Nu orice întâlnire sau discuție între actori economici este ilegală, iar în special în piața financiară, aspectele sunt mult mai complexe decât par la prima vedere. Băncile sunt obligate prin lege să colaboreze pentru stabilirea indicelui și este esențial să se analizeze scopul, contextul și informațiile schimbate.
O altă nuanță importantă este că Președintele Consiliului Concurenței nu a descris cazul ca pe un „cartel clasic”. Această formulare are o semnificație majoră, deoarece termenul „cartel” sugerează o înțelegere secretă, o conspirație. Dacă autoritatea nu consideră cazul ca fiind un cartel clasic, explicațiile trebuie să fie mai clare și mai detaliate. Este necesar să se stabilească cum s-a demonstrat că valoarea ROBOR a fost mai mare decât ar fi trebuit.
ROBOR trebuie analizat în contextul economiei reale, având în vedere factori precum inflația, dobânda de politică monetară, riscurile macroeconomice și lichiditatea. Creșterea ROBOR nu se poate judeca în afara acestor condiții economice. În perioada în care ROBOR a crescut, România a fost afectată de inflație, crize energetice și deficite mari, ceea ce a dus la creșterea costului banilor.
O întrebare esențială în acest context este: Cât ar fi trebuit să fie ROBOR? Orice acuzație de manipulare a indicelui trebuie să ofere răspunsuri concrete la întrebări precum nivelul corect al indicelui și condițiile care ar fi dus la un rezultat diferit. Este necesar să se demonstreze nu doar că a existat o conduită problematică, ci și că aceasta a influențat rezultatul.
În acest peisaj, apare o industrie a despăgubirilor promise, care vinde speranțe fără baze solide. Oamenii sunt încurajați să se alăture unor inițiative de recuperare a banilor, fără a avea o decizie motivată disponibilă public. Este crucial să se facă distincția între consultanța juridică responsabilă și exploatarea emoțiilor publice.
În concluzie, este fundamental să se clarifice că amenda nu înseamnă automat despăgubire, iar deciziile pot fi contestate în instanță. Prejudiciul trebuie dovedit, nu presupus sau dedus emoțional. ROBOR trebuie analizat în contextul economic real, iar promisiunile de recuperare rapidă a banilor trebuie privite cu scepticism. În prezent, Consiliul Concurenței a comunicat existența unei decizii administrative, dar nu există o motivare disponibilă public pentru a o înțelege în întregime. Aceasta înseamnă că nu există automat o sumă de recuperat sau o vinovăție definitivă.
