Alegerile din Europa pun în pericol stabilitatea UE fără reforme rapide
Uniunea Europeană a stabilit până la sfârșitul anului 2027 termenul limită pentru a îndeplini elementele esențiale din planul lui Draghi; acestea includ o piață unică funcțională, piețe de capital integrate și uniuni energetice, precum și o capacitate de împrumuturi comune mai bună.
Până în luna iulie, doar 15,7% din propunerile lui Draghi au fost implementate integral, iar aproximativ 40% au fost doar parțial abordate, conform Consiliului European pentru Inovare. Situația devine și mai gravă în ceea ce privește măsurile cele mai radicale, precum piețele unice de capital și energie, pentru care UE a reușit să adopte legislația necesară doar în proporție de 3%, conform Institutului Montaigne, un think-tank francez.
Comisia Europeană poate promova aceste măsuri doar cu acordul tuturor statelor membre, ceea ce complică semnificativ procesul decizional. Calendarul electoral din Europa ar putea agrava și mai mult situația, deoarece guvernele care se pregătesc pentru alegeri sunt mai puțin dispuse să cedeze suveranitate. Dacă alegerile vor aduce la putere lideri ostili reformelor, procesul de integrare europeană ar putea fi grav afectat.
Franța va da startul alegerilor cu scrutinul programat pentru aprilie 2027. De asemenea, Spania a anunțat alegeri legislative anticipate pentru 29 noiembrie. UE se grăbește să finalizeze următorul buget pe termen lung (2028-2034) înainte de aceste alegeri, temându-se de posibilitatea ca un guvern de extremă dreapta, condus de Marine Le Pen, să preia puterea.
Deși partidul lui Le Pen, Adunarea Națională, nu mai militează pentru ieșirea Franței din UE, acesta a exprimat dorința de a reduce contribuția țării la bugetul comunitar și de a se retrage din aspecte-cheie ale politicii energetice, inclusiv reintroducerea controalelor la frontieră.
Alegeri vor avea loc și în Italia și Polonia, ceea ce ar putea complica și mai mult reformele, întrucât liderii politici ar putea ezita să susțină măsuri ce implică cedarea suveranității naționale, mai ales înainte de a se prezenta în fața alegătorilor.
În Germania, deși coaliția de guvernare rămâne la putere până în 2029, creșterea popularității partidului de extremă dreapta Alternativa pentru Germania ar putea bloca eforturile de reformă în cea mai mare economie a blocului comunitar. Sub conducerea lui Friedrich Merz, Germania a promovat o agendă de reforme ambițioasă, relaxând „frâna datoriei” pentru a permite cheltuieli mai mari în apărare și un fond de infrastructură de 500 de miliarde de euro.
Aceste măsuri au fost completate de planuri de modernizare a rețelei electrice, precum și de reforme în domeniul pensiilor, fiscalității și pieței muncii. Totuși, măsurile de reformă sunt nepopulare, cum ar fi restricționarea concediilor medicale sau combaterea abuzurilor la ajutoarele sociale. Carsten Brzeski, economist-șef la ING, a observat că „germanii nu doresc reforme; ei vor fie să rămână într-un prezent neschimbat, fie să se întoarcă în trecut”.
Deși AfD nu a obținut o majoritate, ascensiunea sa rapidă nu poate fi ignorată, iar popularitatea sa ar putea determina guvernul să încetinească reformele ce ar putea diminua suveranitatea națională. Există un sentiment de urgență printre oficialii UE. Ursula von der Leyen a declarat că „acolo unde proiectele servesc intereselor strategice ale Europei, trebuie să accelerăm masiv”.
Cu toate acestea, interesul pentru punerea în comun a capacităților rămâne scăzut. Apelul lui Draghi pentru creșterea capacității de împrumut comun în zona euro pare să nu aibă succes. Testele decisive vor fi dacă liderii UE vor reuși să realizeze o uniune a economiilor și investițiilor, precum și o uniune energetică.
Crearea unei piețe unice de capital ar putea ajuta blocul comunitar să mobilizeze cele 35.000 de miliarde de euro economii ale gospodăriilor din UE, în prezent dispersate în cele 27 de state membre. Simplificarea sistemului de reglementare ar putea aduce beneficii semnificative; o analiză a Fondului Monetar Internațional estimează că agenda de reforme ar putea crește productivitatea europeană cu 20% într-un deceniu.
Reforma energetică este o componentă cheie a acestei agende. Banca Centrală Europeană estimează că adoptarea rapidă a inteligenței artificiale ar putea spori productivitatea cu până la 4% într-un deceniu. Totuși, infrastructura necesară pentru AI depinde de o circulație facilă a energiei electrice la prețuri competitive.
Christine Lagarde a avertizat că blocul comunitar se află într-o situație dificilă: fie va rata complet avântul inteligenței artificiale, fie va deveni dependent de state străine, precum SUA și China, pentru componente tehnologice esențiale. În absența unor progrese, decalajul de productivitate față de SUA se va adânci, iar industria prelucrătoare din UE va suferi din cauza concurenței cu costuri mai mici din China, obligând blocul comunitar să continue să importe tehnologii critice.
UE a fost reticentă în a-și asuma riscuri și a amânat mult timp reformele, dar continuarea acestei atitudini ar putea fi una dintre cele mai riscante decizii.
