Valoarea muncii domestice neremunerate a femeilor în România se ridică între 150 și 336 de miliarde de lei anual
Cercetarea „România nevalorificată – Capitalul uman feminin între performanță și inegalitate”, realizată de Dr. ec. Cristina Chiriac, estimează valoarea muncii neremunerate a femeilor la echivalentul a 9–19% din PIB, subliniind pierderile economice cauzate de nevalorificarea capitalului uman feminin.
În fiecare zi, milioane de femei din România se ocupă de îngrijirea copiilor, părinților vârstnici sau altor membri ai familiei care necesită sprijin. Acestea gătesc, administrează gospodării și desfășoară activități esențiale pentru funcționarea vieții de familie și a economiei. Aceste activități sunt muncă reală, care consumă timp și generează valoare, dar rămân neremunerate și nu sunt incluse în calculul produsului intern brut.
Cât valorează această muncă? Cercetarea estimează valoarea muncii neremunerate a femeilor între 150 și 336 de miliarde de lei anual. Această estimare a fost realizată de Dr. ec. Cristina Chiriac, președinte fondator al Confederației Naționale pentru Antreprenoriat Feminin (CONAF), și a fost prezentată pe 10 noiembrie la București.
Estimarea reflectă valoarea serviciilor care ar trebui plătite dacă activitățile domestice ar fi înlocuite prin servicii cumpărate de pe piață. De asemenea, aceasta nu reprezintă o pierdere directă de PIB, ci ilustrează o contribuție economică neobservată în statisticile oficiale.
România se află pe primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește ponderea femeilor absolvente de STEM, cu 42,1%. Totuși, rata ocupării femeilor cu vârste între 20 și 64 de ani este de doar 59,5%, comparativ cu 71,3% la nivel european. Această diferență de 11,8 puncte procentuale ar putea corespunde unui potențial de aproximativ 640.000 de femei suplimentar active pe piața muncii, în cazul în care România ar atinge media europeană.
Paradoxul este evident: România produce capital uman performant, dar nu reușește să-l transforme în mod eficient în participare economică, venituri și prosperitate.
„Evaluările PISA, analizele OCDE și cercetarea România Nevalorificată, lansată astăzi, converg către aceeași problemă: diferențele educaționale dintre rural și urban produc inegalități de șanse pe care avem responsabilitatea să le corectăm. Șansa unui copil nu trebuie să depindă de locul în care se naște,” a declarat Sorin Costreie.
Peste 1,3 milioane de femei sunt clasificate statistic ca „casnice” în România, conform datelor Institutului Național de Statistică pentru anul 2025, reprezentând 97,5% din totalul persoanelor în această categorie. Aceste femei desfășoară activități esențiale, cum ar fi îngrijirea copiilor și a părinților vârstnici, fără ca munca lor să genereze venituri sau contribuții la pensii.
Cercetarea „România nevalorificată” estimează că munca neremunerată a femeilor din categoria „casnice” reprezintă o valoare economică anuală de 33–49 de miliarde de lei.
Estimarea de 33–49 de miliarde de lei se referă la femeile încadrate statistic în categoria „casnice”, cu vârste de 15 ani și peste. Estimarea principală, de 150–336 de miliarde de lei anual, se aplică femeilor cu vârste între 15 și 64 de ani. Aceste două calcule nu se adună, având populații de referință diferite.
Ce aduce nou această cercetare? Dr. ec. Cristina Chiriac introduce un nou cadru de analiză, denumit Human Capital Conversion Gap (HCCG) – deficitul de conversie a capitalului uman, care examinează diferența dintre potențialul uman existent într-o economie și măsura în care acesta se transformă în participare economică, venituri, capital acumulat și drepturi economice de-a lungul vieții.
Analiza urmărește șapte etape: educația, participarea pe piața muncii, veniturile, acumularea de capital, inițiativa antreprenorială, timpul dedicat muncii neremunerate și drepturile contributive, inclusiv pensia. Abordarea arată că aceste diferențe nu trebuie privite ca probleme izolate. O întrerupere a activității profesionale poate influența veniturile, capacitatea de economisire, accesul la finanțare și, în cele din urmă, pensia. Cercetarea documentează aceste discrepanțe și propune examinarea lor într-un parcurs economic comun.
Contribuția cercetării constă în organizarea acestor șapte etape într-un cadru comun de analiză aplicabil pe datele României, care poate fi testat și în alte economii. HCCG nu reprezintă un indice compozit sau un clasament al statelor europene.
Pentru prima dată, această analiză corelează date care sunt de obicei privite separat: educația femeilor, participarea lor pe piața muncii, salariile, antreprenoriatul, timpul dedicat îngrijirii și pensiile. Cercetarea formulează opt contribuții, ce pot fi verificate, testate și dezvoltate în analize viitoare.
Cercetarea estimează la 13,6 miliarde de lei anual valoarea agregată a diferenței medii de câștig salarial brut dintre femei și bărbați, conform metodologiei și populației analizate. Diferențele de venit nu se limitează la salariul lunar, ci se acumulează pe parcursul vieții profesionale, influențând economiile, accesul la finanțare și drepturile de pensie.
Un scenariu prezentat în cercetare indică o diferență monetară cumulată de 512.160 de lei pe întreaga durată a vieții active și a pensionării, conform condițiilor și limitelor de calcul stabilite în raport. Datele de la Casa Națională de Pensii Publice arată că, în 2025, diferența dintre pensia medie a bărbaților și cea a femeilor a ajuns la 1.270 de lei lunar, înregistrând o creștere de 94% față de 2023.
Așadar, ecartul anual actual de pensie este estimat la 31,1 miliarde de lei, reflectând diferențele acumulate de-a lungul vieților profesionale. Aceste sume sunt analizate separat de estimarea salarială de 13,6 miliarde de lei, iar cele două nu se acumulează.
Un alt aspect al cercetării se referă la vulnerabilitatea economică la vârsta pensionării: 17,2% dintre femeile pensionate pentru limită de vârstă beneficiază de indemnizație socială, comparativ cu 5% dintre bărbații din aceeași categorie. De asemenea, se semnalează că instituția nu calculează indicatorul ponderii pensionarilor aflați sub pragul de sărăcie relativă, ceea ce ar oferi o imagine mai completă asupra vulnerabilității economice.
În ceea ce privește antreprenoriatul feminin, cercetarea identifică un deficit contrafactual de 234.762 de femei asociate/acționare comparativ cu paritatea în structura persoanelor fizice asociate sau acționare ale societăților active. Acest indicator nu reprezintă numărul unor firme inexistente, ci diferența dintre situația observată și un scenariu ipotetic de reprezentare egală, de 50% femei și 50% bărbați.
Analiza subliniază distanța dintre participarea femeilor în proprietatea companiilor și prezența lor în funcțiile de conducere și în structurile decizionale economice.
„Nu putem vorbi despre o economie competitivă atât timp cât o parte atât de importantă a potențialului
