Provocările României în competiția cu Polonia și Cehia pentru startup-uri tehnologice
Fundingloop, o platformă de consultanță pentru atragerea de fonduri europene, fondată în 2020 de Ovidiu Mihăilă, a reușit să atragă peste 14 milioane de euro pentru companiile deep-tech din regiune, prin programe europene nerambursabile.
Startup-urile românești pot accesa diverse programe, precum Horizon Europe, EIC Accelerator, Eurostars și Digital Europe, care oferă finanțări variate, de la câteva zeci de mii de euro până la milioane. Totuși, Mihăilă subliniază că disponibilitatea acestor fonduri nu garantează succesul în obținerea finanțării.
Una dintre provocările ecosistemului românesc este, conform lui Mihăilă, incapacitatea de a transforma competențele tehnologice în proiecte competitive la nivel european și, ulterior, în produse comerciale. El precizează că evaluarea performanței startup-urilor nu trebuie să se limiteze la suma totală a granturilor europene, deoarece o parte semnificativă din acestea este destinată universităților și companiilor mari.
El subliniază că decalajul României trebuie privit prin prisma capacității ecosistemului de a transforma competențele tehnologice în proiecte competitive europene și în companii cu potențial de creștere internațională. Polonia și Cehia dispun de ecosisteme de cercetare și inovare mai bine integrate în rețelele europene, iar România trebuie să îmbunătățească colaborarea dintre cercetare, startup-uri, industrie și investitori.
„Nu este suficient să avem ingineri foarte buni sau idei inovatoare. Avem nevoie de companii care pot demonstra relevanța internațională a tehnologiilor dezvoltate, pot construi parteneriate credibile și pot transforma rezultatele cercetării în produse comerciale”, afirmă Mihăilă.
Obținerea unei finanțări europene necesită, de asemenea, mai mult decât o idee inovatoare. Companiile trebuie să demonstreze că proiectele lor se aliniază obiectivelor programului, că rezultatele tehnologice sunt credibile și că dispun de resursele și parteneriatele necesare implementării.
Una dintre greșelile frecvente în rândul antreprenorilor este alegerea unui program de finanțare înainte de a stabili nevoile reale ale companiei. Aceasta poate duce la adaptarea strategiei startup-ului la cerințele apelului, în loc să se caute finanțarea adecvată pentru dezvoltarea produsului. „Din experiența mea, o provocare recurentă este tendința de a identifica mai întâi un apel de finanțare și de a adapta ulterior ideea companiei la cerințele acestuia”, adaugă Mihăilă.
Startup-urile din România care dezvoltă tehnologii inovatoare pot accesa diverse categorii de finanțări europene, de la granturi mici pentru testarea soluțiilor, până la programe de cercetare-dezvoltare care pot susține proiecte de milioane de euro. Printre principalele instrumente se numără Horizon Europe, care finanțează proiecte internaționale de cercetare și inovare, și programele Consiliului European pentru Inovare (EIC).
Mihăilă explică că EIC Pathfinder oferă granturi de până la 4 milioane de euro pentru cercetare avansată, iar EIC Transition poate acorda până la 2,5 milioane de euro pentru dezvoltarea tehnologiilor eligibile. EIC Accelerator poate combina granturi de până la 2,5 milioane de euro cu investiții de capital de până la 10 milioane de euro pentru companiile care se pregătesc să își comercializeze inovațiile.
Există și alte oportunități prin Eurostars, care sunt destinate proiectelor internaționale de cercetare-dezvoltare conduse de IMM-uri inovatoare, și Digital Europe, relevant pentru domenii precum inteligența artificială și securitatea cibernetică. Startup-urile deep tech românești pot beneficia și de EIC Pre-Accelerator, un instrument destinat pregătirii companiilor pentru accesarea unor finanțări mai mari.
Pe lângă aceste programe, există apeluri europene care oferă sume mai mici și proceduri mai simple. „Din experiența mea, fondatorii tind să se concentreze asupra programelor mari, deși există oportunități foarte interesante și la o scară mai mică”, spune Mihăilă, referindu-se la finanțările de tip open calls, unde un startup poate obține de la câteva zeci de mii la peste 100.000 de euro, uneori cu finanțare integrală și proceduri mai simple.
Valoarea finanțării nu ar trebui să fie principalul criteriu în alegerea unui program. Mihăilă consideră că obiectivul unui proiect european nu ar trebui să fie doar obținerea fondurilor, ci dezvoltarea unui produs comercializabil și atragerea capitalului privat. „Eu le recomand întotdeauna fondatorilor să nu înceapă cu întrebarea „Câți bani putem obține?”, ci cu „Ce vrem să realizăm cu acești bani și unde vrem să ajungem în următorii doi sau trei ani?””, afirmă el.
Finanțările europene pot fi esențiale pentru startup-urile deep tech în perioada în care tehnologia este încă în dezvoltare, iar riscurile sunt prea mari pentru unii investitori privați. Granturile nerambursabile nu necesită cedarea unor participații în companie, ceea ce permite fondatorilor să utilizeze aceste resurse pentru cercetare, dezvoltarea prototipurilor și testarea tehnologiilor, fără a-și dilua participațiile.
Mihăilă subliniază că, în cazul companiilor deep tech, finanțarea europeană poate fi decisivă. „Dezvoltarea unei tehnologii inovatoare presupune adesea perioade intense de cercetare, costuri ridicate și riscuri tehnologice pe care investitorii privați nu sunt întotdeauna dispuși să le asume”, explică el.
Totuși, nu toate companiile tehnologice se potrivesc acestei strategii. Mihăilă distinge între startup-urile care trebuie să demonstreze funcționarea tehnologiei și cele care au deja un produs comercial și caută capital pentru extindere. Un grant poate susține testarea unui prototip în medii operaționale reale, dar pentru un startup software existent, capitalul privat poate fi mai adecvat pentru accelerarea vânzărilor.
Investitorii privesc câștigarea unui grant ca pe un semnal pozitiv, în special în cazul programelor care includ evaluări tehnice și comerciale riguroase. Totuși, obținerea fondurilor nu asigură atragerea de investiții private. Aceștia analizează rezultatele concrete, dimensiunea pieței, avantajele competitive și perspectivele de creștere ale afacerii.
„Obținerea unei finanțări nerambursabile reprezintă, de cele mai multe ori, un semnal pozitiv, în special în cazul programelor care implică evaluări tehnice și comerciale riguroase, precum EIC Accelerator”, afirmă Mihăilă. Totuși, investitorii se concentrează pe realizările concrete ale startup-ului și pe ceea ce a fost construit cu fondurile obținute.
El subliniază că un startup ar trebui să finalizeze proiectul european cu rezultate care să îi crească valoarea economică, cum ar fi o tehnologie validată, un produs testat, drepturi de proprietate intelectuală protejate, certificări sau primele contracte comerciale. „Un fond de venture capital va evalua în continuare dimensiunea pieței, avantajul competitiv, capacitatea echipei de a executa strategia, modelul de monetizare, tracțiunea comercială și perspectivele de creștere”, adaugă el.
Mihăilă avertizează și asupra diferențelor dintre criteriile folosite de instituțiile europene și cele ale investitorilor privați. Comisia Europeană urmărește excelența tehnologică, impactul economic și social, competitivitatea europeană, dar investitorii sunt interesați de capacitatea companiei de a crește rapid și de a genera randamente financiare atractive.
Participarea la un proiect european poate implica și riscuri. Mihăilă men
